Ioan Cristian Coclitu

Ideea de start a proiectului meu a fost aceea de a întreprinde o campanie vis a vis de poluarea vizuală cu reclame. Modalitatea de abordare fiind parodia. Prin reclame individul nu este copleşit numai de iluzia de confort, satisfacţii şi standing ci i se şi impune disciplina inconştientă a unui cod ce urmareşte supu¬nerea individului la regulile jocului.

Prin proiectul meu încerc să denunţ kitsch-ul rezultat din folosirea iraţională a reclamelor, punctând forţa de impact a acestora. Publicitatea, ca formă de „suflet al comerţului” nu este rea în sine, doar aplicaţiile sale defectuase fiind negative. Exagerarea, sub orice aspect (dimensiuni, repetiţii, cromatică) în privinţa utilizării reclamelor stradale determină alienarea şi angoasa. Aşadar proiectul meu îşi propune şi sensibilizarea factorilor de decizie, de la edili la structurile de protecţie a consumatorilor. Invadarea spaţiului public urban de către reclame a devenit o realitate imposibil de ignorat. Clădirile is¬torice sunt mascate, chiar „schilodite” prin şi de către banner-ele aplicate pe ele. Acelaşi lucru este valabil pentru întreg ţesutul urban, distorsionat de repere agresive.

Oraşul, căile rutiere, spaţiul turistic sau de agrement sunt drap¬ate practic în panouri publicitare care tind să ocupe spaţii din ce în ce mai mari din motive concurenţiale lesne de înţeles (nu şi de acceptat). Reclamele pe care le întâlnim practic peste tot, nu sunt doar lanţuri de obiecte, ci reprezintă înşiruiri de semnificaţii. Acestea sunt fundamentul alienării urbane, în care raportul omului cu sinele este trucat, manipulat.

Am plecat de la reclame cu un grad rdicat de audienţă pentru a folosi forţa de penetrare a acestora, apoi am operat modificări de text, imagine şi idee în vederea transmiterii unor mesaje care altfel ar fi respinse, deoarece sunt incomode.