Lucrul cel mai rău care se poate întâmpla în viitor
The worst thing that can happen in the future
Teroriştii vor arunca cu confeti peste trecători. Pe stradă, în autobuze şi ganguri, în magazine, şcoli, cimitire şi ministerul ordinii publice. În fiecare zi cu soare şi la aniversarea zilelor de naştere ale poeţilor şi culegătorilor de struguri pentru vin. Fâşiile colorate de hârtie se vor încurca în pomi, stâlpi şi în caschetele poliţiştilor care dirijează circulaţia. Doamnele care merg seara la operă şi măturătorii vor scrie petiţii furibunde împotriva derbedeilor. În zilele cele mai rele, straturile de confeti vor ajunge până la pulpele trecătorilor. Câinii şi pisicile vor face salturi uriaşe pentrru a ieşi la suprafaţă.
Terrorists will throw confetti over the people who pass near them. On the street, in buses and in the gangway, in shops, schools, cemeteries and in the Ministry of Public Order. Every sunny day and for the birthdays of the poets and wine grape pickers. The colored strips of paper will break in trees, in the high voltage poles and in the helmets of the policemen that drive traffic. Ladies who go to opera in the evening and the street cleaners will write furious petitions against hooligans. In the worst days, the confetti layers will reach up to the legs of the passengers. Dogs and cats will make huge leaps to come out of them.
Peisaje domestice cu fiare sălbatice
Domestic landscapes with wild animals
Locuiesc într-un oraş de munte. Aici toţi fotografii obişnuiesc să pozeze creste înalte lovite de fulgere, apusuri spectaculoase, capre negre, ciobani pitoreşti, turme de oi şi alte lighioane domestice sau sălbatice. Se trezesc cu noaptea în cap. Cu ochii cârpiţi de somn şi ţurţuri atârnaţi de păr şi barbă, oamenii aceştia cumsecade se urcă cu rucsacul în spinare (cu trepied, trei – patru obiective, filtre şi exponometru), până sus, acolo de unde se pot vedea mai bine văile înzăpezite. Coboară cu poze ca cele din cărţile poştale vândute în oraş turiştilor. Cum sunt leneşă din fire, am preferat să fotografiez peisajele sălbatice din capul meu. Locaţie – la câţiva paşi distanţă de blocul unde locuiesc. Personaje – menajeria care mult timp a zăcut uitată după dulap. O oaie fără un ochi, un urs, o focă, un iepure. Plus fulgi de găină din perna pe care dorm, un schior ce acum zace la mine în dormitor, într-o fostă cutie de îngheţată cu fistic, o ciurdă de vaci dulci, comestibile, o farfurie. Fiecare personaj are o poveste. Vacile, de exemplu, au sfârşit-o prost. Uitate în zăpadă, după o săptămână nu le-am mai găsit. Fuseseră devorate de o haită de fiare sălbatice – din câte am putut să-mi dau seama după urmele lăsate în zăpada răscolită. Iepurele, în schimb, a supravieţuit, nefiind clintit din locul în care îl uitasem. S-a întors după dulap, unde hibernează. Fulgii de găină – folosiţi în loc de bufniţă albă – au fost luaţi de vânt şi duşi departe, în pădurea de la marginea cartierului.
De fiecare dată când aud de un fotograf împătimit de peisaje nu vreau să-i văd fotografiile, m-ar adormi. Mă interesează mai mult imaginile din capul său. Urmele de amintiri din copilărie, fragmentele de vise, bucăţi de privelişti imaginate după două sticle de vin. Ceva îmi spune că sunt mult, mult mai captivante.
I live in a mountain town, in Romania. Here, all photographers use to take photos of high grows struck by lightning, spectacular sunsets, black goats, picturesque shepherds, flocks of sheep and other domestic or wild beasts. They wake up early in the morning, when the sky is still dark. With sleepy eyes and icicles hanging from their hair and beard, those honest men with the rucksack on shoulders are climbing (with the tripod, three – four lenses, filters and exposure meter), up to the top, where they can be better see the snow-bound valleys. They come down from the mountains with pictures like the postcards that are sold to the tourists, in the city. Because I am lazy, I prefer to photograph the wildlife landscapes from my head. Location – a few steps away from the block where I live. Characters – the menagerie that rested forgotten for long time after the closet. A sheep without one eye, a bear, a seal, a rabbit. In addition, feathers of chicken from the pillow I sleep on, a skier who lies now in my bedroom, in a former box of pistachio ice cream, a group of sweet cows, eatable, one plate. Every character has a story. Cows, for example, had a bad end. Forgotten in the snow, after a week I have not found them back. They had been devoured by a pack of wild beasts – from what I could deduct from the traces left in the messed up snow. The rabbit, in contrast, survived, without being moved from where I forgotten him. He returned after the closet, where he hibernates. The chicken flakes – used in place of a white owl – were taken by the wind far away in the forest.
Every time I hear about a photographer that is passionate with landscapes, I do not want to see his pictures, because I would fall asleep. I am more interested in the images created in his head. The traces of childhood memories, fragments of dream scenery imagined after two bottles of wine. Something tells me they are much, much more exciting.
