Mă fascinează acea stare a lucrurilor în care devine foarte dificilă reducerea la categorie, la identitate. Studiez acest fenomen în zona de interpretare a imaginii. De obicei prezint rezultatele acestui studiu prin intermediul picturii.
Selecţia, colectarea şi analiza de imagini reprezintă o etapă importantă pentru mine.
Plec de la ceea ce eu consider a fi imagini pe moarte – imagini care spun doar un singur lucru, declarative, categorice. Prin adăugare sau eliminare de informaţii deschid cordul imaginii şi îl păstrez deschis. Această operaţie deschisă, supusă contemplării, se ramifică şi se transformă în noi semne. Mizez să declanşez în mintea privitorului reflectarea unor senzaţii, percepţii sau reprezentări de o amploare mai mare decât semnificarea primară. Am observat cum simplul fapt de a nu concluziona un subiect generează o spirală a interpretării. Ceea ce urmăresc este să evit să închid un cerc in plan.
În 2008 am început să lucrez la un proiect care continuă să mă intereseze. Mi-am propus să suprapun desene contur, făcute în grafit, pe imagini pictate. Este metoda mea de a prezenta multidimensionalitate, de a indica faptul că există mai multe direcţii posibile, că lucrurile nu sunt univoce sau duale, ci plurifaţetate. Desenul este ceva efemer, ceva ce poate fi şters şi înlocuit, şi vreau să profit de acestă posibilă interpretare şi să încurajez privitorul să înţeleagă că este liber să dezvolte o continuare personală a lucrării.
My central interest is to depict through painting that particular condition that escapes the usual representation and the mainstream categorization of images. In my work I am mainly confronted with images – the ones I make myself and the one I receive on the daily media flux. Therefore the selection and the careful study of image, as a possible point of departure for a painting, represent an important step for me.
I start from images that I know that they index the truth, images that are not manipulated. I submit them to a process of transformation by adding or eliminating information. This process of simplifying the image opens up the very heart of the image generating at the same time an endless spiral of interpretation. This process helps me in discerning what
should be relevant to be expressed and what could become a true subject of contemplation not only for me but also for the viewers.
In 2008 I started to overlap contour drawings made in graphite on painted images. This is my method to present the multidimensionality of this world, to point out that there are several possible directions, that things are not unambiguous or dual, but have many faces. At the same time I discovered the double meaning of drawing: as an act of tracing and inscribing lines on one hand, and an act of pulling, dragging on the other hand. The drawing is something ephemeral; it is in fact a performance of desire.
