Emotii arhivate
Socotind drept emotii nu doar simple reactii la provocari neobisnuite, ci si atitudini in diferite situatii sau momente ale vietii, am gasit de cuviinta sa dam sens acestor emotii, binenteles fara a incerca o descifrare. Emotia fiind ea insusi un fapt de necontrolat, imprevizibil ni se pare provocator sa descoperim emotia unei persoane, privindu-i o fotografie din album, spre exemplu.
Proiectul “Emotii Arhivate” isi are ca punct de inspiratie experiente din trecut. Un trecut care a ramas arhivat cumva prin intermediul fotografiilor. De cele mai multe ori privim o fotografie si incercam sa ne aducem aminte evenimentul sau timpul cand sa petrecut. Faptul ca privind anumite fotografii reusim sa ne aducem aminte de unele evenimente mai mult decat altele, se datoreaza emotiei traite in acel moment.
Am plecat de la informatia continuta intr-un document de tipul fotografiei in scopul de a produce imagini ce surprind o serie de emotii cu un caracter atat personal cat si emotii comune.
Conceptul consta in reconstructia unor amintiri, prin pictarea unor secvente extrase din memoria afectiva si documentatia ce se constituie din amintiri fotografiate.
Reanimarea emotiei prin punerea in cadru a unui eveniment specific, unei date exacte dar care nu ilustreaza evenimentul, face ca sensul operei sa fie distorsionat. Astfel caracterul ambiguu creat prin asocierea unei date cu o imagine, contribuie la mistificarea emotiei si tensionarea si mai mult a semanticii lucrarii.
Proiectul “Emotii Arhivate” sa concretizat in 2009 printr-o expozitie colectiva(Galeria Cupola, Iasi) ce a reunit sub denumirea de “ACASA” mai multe proiecte ale unor tineri artisti ieseni, urmand ca pe parcursul anului 2010 sa fie continuat si prezentat in forma finala.
Marinela Botez
Claudiu Ciobanu
Apartamentul
Proiectul “Apartamentul” își propune să evidențieze relația om/habitat relevând diferența dintre interior și exterior și importanta spațiul în care locuim.
Tema acestui proiect este de fapt acomodarea la ceva impus. Faptul că locuim în aceleași spații construite în urmă cu cateva decenii nici nu ne mai deranjează. Blocurile fac parte din peisajul de astazi fie că vorbim de cele gri sau roz.
Fară un fir epic concret, observ cum în jurul meu se dezvoltă o imagine ce tinde să nu mai fie gri. Ies din scara blocului și fac ce nu fac de obicei, privesc în sus și observ că totuși griul persistă. De fapt griul este reprezentat de un peisaj format din multitudinea blocurilor și asfaltul cenușiu. Cand privesc fațada observ cum unii incearcă să acopere trecutul cu roz, cei drept nu arată rău, însă în interior văd omul unic care își traiește viața în cutia lui.
Apartamentul nu e o cutie! Aici traieste omul contemporan cu un trecut ce i-a marcat prezentul.
Din exterior apartementele par a fi o multitudine de cutii reci, însă în interior este o atmosferă mult mai caldă, diferită de fațada fie ea și renovată.
Aici în spațiul acesta tip “celula” fiecare își trăiește viata, la comun și individual în acelaș timp. În apartamentele acestea oamenii și-au creat habitate unice, deși din exterior “celula” se multiplică precum un fagure.
Surprinderea unei camere 360 de grade dezvaluind în detaliu intimitatea unui individ, prezentata alături de reprezentarea unor fațade recompuse prezintă atât individualitatea cât și generalitatea.
