Masque/Contre-masque
„Masque/Contre-masque” constă într-o serie de şase imagini, autoportrete. Tehnica folosită este fotografie directă cu intervenţie minimă pe calculator. S-a pornit de la ideea de mască, importanţa care i s-a acordat de-a lungul istoriei şi multitudinea de forme pe care aceasta o poate lua. Pentru mine masca este, în primul rând, arhetipul teatralităţii. Observ o asemănare între actorul care se „maschează” pe sine, împrumutându-şi fiinţa, pentru câteva ore unui personaj dramatic ce accede cu adevărat la existenţă numai pe scenă, cu omul obişnuit care joacă un rol în funcţie de împrejurarea în care este. Totodată, scena pare să îşi fi pierdut adevăratul sens şi să se fi mutat până şi în cele mai intime locuri în care ne aflăm.
Fiecare lucare în parte este compusă din două tipuri de mască: una care imită masca de tip cagulă care acoperă toată faţa şi lasă ochii desoperiţi şi cealaltă, care practic este inversul ei, acoperă ochii şi lasă faţa descoperită. Cele două tipuri de măşti se completează reciproc şi, dacă ar fi să le unim ar rezulta o mască completă, care nu lasă loc de recunoaştere a trăsăturilor autentice ale individului care o poartă. Cagula este o mască tot mai folosită în contemporaneitate, fie că e vorba de acte de terorism sau de apărare. Rivalitatea creşte, nu cunoaşte limite iar efectele sale se manifestă la nivel global. Solidaritatea nu există decât dacă purtăm aceeaşi mască. Consumerismul şi media sunt doar două elemente care ne urmează şi ne influenţează la tot pasul. Ne ascundem în spatele unor imagini care nu ne reprezintă cu adevărat şi ne depersonalizează. Preluăm informaţii de-a gata, nu le analizăm pentru a extrage adevăratul sens ci le socotim ca fiind valide şi ni le însuşim. De multe ori comportamentul nostru e ca al unui vânător ce îşi vânează prada, ne deghizăm pentru a nu ieşi prea tare în evidenţă, analizăm terenul şi atacăm doar atunci când momentul este oportun. Acest comportament de tipul luptei pentru supravieţuire ne transformă în nişte fiare.
Masca pare să fie ceva ce să ne unească într-o societate tot mai fragmentată în care căutăm puncte comune chiar şi acolo unde acestea nu există.
